Psalmul 23

Psalmul 23

 

Ce inseamna a sti pe de rost ceva? Cand eram la scoala trebuia sa stim tabla inmultirii pe de rost, „pe negandite” sau, cum ii placea invatatoarei sa spuna, „si noaptea daca te scoala cineva din somn si te intreaba, tu trebuie sa stii”. De-a lungul vietii invatam pe de rost multe lucruri cu logica, altele fara logica: imnul tarii, texte din reclame, versuri din cantece sau poezii, numere de telefon etc.

Si in viata de credinta se repeta lucrurile. Texte de aur, versete preferate, fagaduinte personale, psalmi favoriti. Cu totii stim de un Ioan 3:16, sau de un „de aceea, pentru ca ai pret in ochii mei…” (Isaia 43:4), de Psalmul 23. Din pacate, prea adesea le stim pe ele si doar pe ele. Cati stiu ce scrie la Ioan 3:15 sau Ioan 3:17? Ce ziceti, un text de aur o fi invelit in zgura? Cati stiu Psalmul 22 sau Psalmul 24? Din primul a citat Hristos pe cruce, al doilea s-a implinit dupa cruce, la inaltare.

 

Psalmul 23 beneficiaza de cele mai multe aprecieri, probabil ca multi dintre noi il stiu pe de rost. M-am indreptat asupra lui atunci cand am incercat sa-l invatam impreuna cu fiica noastra. De teama ca nu cumva noi sa-l expediem la categoria „pentru copii” fara a-l memora integral vreodata, de teama ca nu cumva copiii sa-l invete ca pe poezie, fara a-l vedea si intelege in ansamblu, m-am hotarat sa caut pentru mine si apoi sa va prezint cateva ganduri din perspectiva devotionala.

 

Cantarea lui David are doua perspective; el scrie prima jumatate din perspectiva oii care are pastor, si pe cea de-a doua din perspectiva omului care are Dumnezeu.

„Domnul este Pastorul meu.” Cred ca se putea incheia aici, fiind suficient. Dar asta pricepem abia dupa ce citim tot Psalmul, toti Psalmii.

„Nu voi duce lipsa de nimic” este opus gandului „voi avea de toate”. „A avea” nu este obligatoriu si intotdeauna sinonim cu „a nu-ti lipsi”. David putea spune „Domnul e Pastorul meu, o sa am de toate…” Din perspectiva omului lui Dumnezeu, viata se vede altfel: il am pe Dumnezeu, El completeaza orice lipsa ar putea aparea. „Nu voi duce lipsa de nimic…” si sa renuntam pentru o clipa la cele materiale, gandindu-ne in schimb la cele ce ne macina sufletul. De ce duceti lipsa? Nu voi duce lipsa de binecuvantarea, nici de iertare, nici de raspuns la rugaciune.

 

Gandul de inceput primeste acum aplicatie practica, din perspectiva oii: paste, pasune, ape, carari, toiag, nuia. David se vede una din oile Pastorului. Oile nu sunt pradatoare, ele au nevoie de pasuni verzi, de ape limpezi, de carari drepte. Iar daca ar fi totusi („chiar daca ar fi”) sa se ajunga si prin vai intunecate, unde pericolul mortii este iminent, atunci toiagul si nuiaua Pastorului sunt instrumentele care tin orice rau departe, oferind astfel mangaiere. Perspectiva oii se incheie cu o marturisire de credinta „nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.”

 

Apoi incepe cea de-a doua parte, din perspectiva omului care are Dumnezeu. Cand dusmanii ti se impotrivesc, cand esti fugarit, pus la colt, amenintat, cand de lume esti tratat pe nedrept, atunci Dumnezeu te primeste ca pe un oaspete de seama, iti intinde masa. Te cinsteste prin ungerea capului si iti va turna in pahar binecuvantarea in masura completa. Alaturi de Dumnezeu inseamna o viata de „fericire si indurare” care te vor insoti „toate zilele vietii”.

 

Inchei cu un paralelism: oaia e pascuta in pasuni verzi – omului i se intinde masa; oaia e dusa la ape de odihna – omului i se umple paharul pana la refuz; oaia are sufletul inviorat – omului i se unge capul cu untdelemn; oaia poate trece prin valea umbrei mortii – omul are potrivnicii lui; oaia este protejata – omul are parte de fericire si indurare. Prima parte se incheie cu gandul „Tu esti cu mine”. Acesta este un fapt. A doua parte se incheie cu o dorinta „voi locui in casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele”, cu alte cuvinte „vreau sa fiu cu Tine”.

 

Pastorul nostru spunea: „Nu va ingrijorati dar, zicand Ce vom manca? sau Ce vom bea? sau Cu ce ne vom imbraca?… Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33)

Versetul acesta nu trebuie invatat pe de rost. Ci crezut pe de rost.

 

Registrul bisericii tale

 

 

O ancheta facuta pe plan national in USA, privind membrii din registrele bisericilor, ofera urmatoarele cifre:

 

10% – nu pot fi gasiti nicaieri

 

20% – nu participa niciodata la un serviciu divin

 

25% – recunosc ca nu se roaga niciodata

 

35% – recunosc ca nu citesc niciodata Biblia

 

40% – nu contribuie financiar la programele bisericii

 

60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare

 

65% – nu citesc niciodata lectiunea saptamanala

 

75% – refuza orice raspundere in biserica

 

85% – nu invita niciodata pe cineva la biserica

 

90% – nu iau parte niciodata la ora de rugaciune saptamanala

 

95% – nu castiga niciodata un suflet la Hristos,

 

dar

………………………………………………………………….

 

100% – asteapta sa mearga la cer!

 

revista The Signs of the Times – septembrie 1984

 

 

 

Religiosi si minoritati sexuale

In Cluj. Joi. Mars de protest impotriva organizarii Festivalului International Lesby. Se estimeaza circa 100 de persoane… si se conteaza pe participarea diferitelor confesiune religioase.

Imi pare jenant nu ca se organizeaza nici festivalul (care suna pompos), nici marsul (care e evident unul cu tenta politica intr-un Cluj ramas fara cap), ci ca religiosii sunt buni si se aduna doar cand e vorba de dusmanul comun. In rest isi sunt dusmani suficienti unii altora. In Biserica, oricare ar fi ea, sunt la fel de multe si de pestrite pacatele ca si in afara ei (“in lume”). Si atunci sa nu mai strigi si sa-ti vezi lungul nasului?

Nu sunt pentru lesby/gay dar nici nu ma dau cu unii care azi lupta impotriva minoriatii sexuale iar maine impotriva unei minoritati religioase. Care, nu-i asa, va deveni ca si aceasta “deviata”, “impotriva firii”, “pacatoasa” etc. Pe motiv ca nu sunt ca noi, ca au venit de curand, ca la noi nu s-a pomenit asa ceva etc.

Cred ca religiosii ar trebui sa se exprime la fel de dur impotriva altor pacate, la fel de strigatoare la cer si de musamalizate la sol. Sau sa si le rezolve pe ale lor. Sau sa fie macar mai cunoscuti ca pro, nu doar ca “huo”.

Pentru ca maine ei insisi pot deveni dusmanul comun al unor minoritati care, peste noapte au devenit un conglomerat manat de un singur duh. Ala cu 666 care in niciun caz nu va fi “la vedere”, chiar daca e de pus pe frunte sau pe mana.

Pentru credinta nu se face miting. Se face meeting, cu Dumnezeu. “Pozitia misionarului” e pe genunchi!

Sindromul Nemo

Tony şi Sonya Nicholson au donat spitalului din oraşul lor două acvarii excepţionale. Prezenţa acestora a schimbat complet atmosfera din sala de aşteptare. În loc să fie un cadru străin, neprietenos şi intimidant pentru copii, holul spitalului devenise peste noapte un loc în care stăteai de plăcere. Punctele de maximă atracţie erau strălucitorii peştişori clovn care îi entuziasmau în special pe copii. Îi puteai auzi la tot pasul: „Mami, uite-l pe Nemo!”

Însă, cam la o săptămână peştii au început să moară. La fiecare două-trei zile câte un „Nemo” trebuia înlocuit. Administraţia a solicitat ajutorul unor experţi în acvarii, însă misterul nu a fost elucidat. În cele din urmă, unul dintre specialişti a întrebat: „Pe holul acesta luminile stau întotdeauna aprinse?” Răspunsul era afirmativ. „S-ar putea ca asta să fie problema”, a continuat el. „Nu au suficient întuneric pentru a se odihni.” Ca urmare, în fiecare noapte personalul stingea luminile care băteau în acvariu. Rezultatul? Nemo au trăit!

Trăim într-o lume supra-stimulată de telefoane mobile, alarme, televizoare, radiouri, playere, toate acestea ducându-ne spre „sindromul Nemo”. A nu avea timp pentru o odihnă adecvată înseamnă a te grăbi spre propriul mormânt. Soluţiile ar fi: şapte ore de somn în fiecare noapte, un timp liniştit de meditaţie între tine şi Creatorul tău, în fiecare dimineaţă, o pauză la prânz (da, şi pentru rugăciune), o zi pe săptămână pusă deoparte pentru a sărbători dragostea – un sabat săptămânal pentru a-ţi împrospăta adorarea.

Azi a fost o zi de Sabat. Poti incepe ziua de maine odihnindu-te cu o rugăciune.

Why not?

La o cautare cu numele meu pe google, undeva la a doua pagina aflu ca sunt asteptat (si eu care ma credeam asteptator…). Desigur, asteptat in blogosfera. Lista contine nume cu adevarat mari, eu aflandu-ma acolo doar printr-un concurs de imprejurari - numele meu ii e cunoscut lui Alin Cristea de pe vremea cand conduceam revista Pro Logos.

Deunazi, vorbind din nou cu el, ca unul care a batatorit ani de zile cararile internetului si a mers de multe ori a doua mila (nu de mila) cu multi, m-a indemnat sa intru in lumea bloggerilor. Nu ca fara mine nu se putea. Ci, si aici il citez, “pentru poporul ăsta”. Nu, nu sunt salvator si nu cred in solutii mesianice – si nici el. Ideea era doar sa umplem mai mult si mai mult internetul din tara noastra cu ganduri, principii, perspective biblice, astfel incat sa stie si semenii nostri pe ce lume traim si, mai ales, spre ce lume sa privim. Si-am zis: de ce nu?

Stiti ca suntem schimbati prin privire? “Caci unde e comoara voastra, acolo e si inima voastra…” Asadar, eu aleg sa privesc orizontul. Vrem sau nu, el este unul Advent. Despre asta voi scrie. Despre lucrurile de azi, cum ar fi ele privite de maine. Despre lucrurile de maine, cum ar trebui ele privite de azi.

Apropo, Adventul e chiar aproape! Daca nu crezi, mai vorbim maine.

Intro

For the grace of God has been revealed, bringing salvation to all people. And we are instructed to turn from godless living and sinful pleasures. We should live in this evil world with wisdom, righteousness, and devotion to God, while we look forward with hope to that wonderful day when the glory of our great God and Savior, Jesus Christ, will be revealed. He gave his life to free us from every kind of sin, to cleanse us, and to make us his very own people, totally commited to doing good deeds.

You must teach these things and encourage the believers to do them. You have the authority to correct them when necessary, so don’t let anyone disregard what you say.

(Apostle Paul to Titus, 2:11-15, NLT)